Definita cuvantului oțel
oțél (oțéluri), s. n. – Aliaj de fier cu carbon. Sl. ocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 234; REW 183), cf. sb., cr. ocal, slov., ceh. ocel, mag. acél. – Der. oțele, s. f. pl. (cocoș la armele de foc); oțeli, vb. (a transforma fierul în oțel; a căli; refl., a trage la măsea); oțelărie, s. f. (turnătorie); oțelos, adj. (de oțel).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oțel
BUNÉL, bunei, s. m. Bunic. – Din bun2 + suf. -el. Vezi definitia »
OBICEL, obiceluri, (argou) s.n. 1. Tradiții sau canoane ale caselor de toleranță (cuvântul este folosit mai ales de către persoane implicate în afacerile de acest gen). 2. Suma ce trebuie achitată pentru serviciile prestate. 3. Câte bordeluri, atâtea ~. Vezi definitia »
INFIDÉL, -Ă, infideli, -e, adj. 1. Care nu este fidel; nestatornic, necredincios în sentimente, care își calcă angajamentele față de cineva, nefidel; (despre soți) care calcă credința conjugală. 2. Inexact, care nu exprimă adevărul, realitatea. – Din fr. infidèle, lat. infidelis. Vezi definitia »
COLPOCÉL s.n. Hernie intravaginală. [< fr. colpocèle, cf. gr. kolpos – vagin, kele – hernie]. Vezi definitia »
bourél2 (bou mic, melc) (bo-u-) s. m., pl. bouréi Vezi definitia »