Definita cuvantului otravă
otrávă (otrắvi), s. f. s.f. – 1. Venin. – 2. Harpie. – 3. (Arg.) Femeie de stradă, prostituată. – Megl. utroavă. Sl. otrava (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 151; Conev 93), cf. bg., sb. otrov, bg. otrav, ceh. otrava. – Der. otrăvi, vb. (a învenina, a intoxica), din sl. otraviti; otrăvicios, adj. (veninos); otrăvitor, adj. (veninos, toxic); contraotravă, s. f. (antidot), format după fr. contre-poison.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu otravă
CRIOELECTRÓNICĂ s. f. parte a electronicii care face apel la temperaturi foarte joase. (< fr. cryoélectronique) Vezi definitia »
holéră (holére), s. f. – 1. Boală epidemică gravă. – 2. Plantă spinoasă, Xanthium spinosum. – Mr. huleră. Ngr. χολέρα, cf. bg. holera (Cihac, II, 140, din sl. cholera). Vezi definitia »
BÉRTĂ s.f. Broboadă croșetată din lână, cu ciucuri, purtată de femei pe cap sau pe umeri. [< fr. berthe]. Vezi definitia »
DIVERTICULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a unui diverticul. [< fr. diverticulite]. Vezi definitia »
ENCÍCLICĂ s. f. circulară a papei adresată tututor clericilor și credincioșilor catolici. (< fr. encyclique) Vezi definitia »