REFERENDÁR¹ s. m. demnitar al curții franceze însărcinat cu prezentarea și urmărirea cererilor relative la titlurile de noblețe, la dispensele de vârstă etc. ♦ mare ~ = membru al senatului în imperiul francez, care deținea sigiliul adunării. (< lat. referendarius, germ. Referendar, fr. référendaire) Vezi definitia »

rizá-pazár s.n. (înv.) preț prin înțelegere, liber. Vezi definitia »

STÓCK-CAR s. n. automobil destinat curselor de obstacole și caramboluri, în care concurenții au voie să se tamponeze și să-și bareze calea unul altuia. ◊ cursă destinată unor astfel de mașini. (< engl., fr. stock-car) Vezi definitia »

STELÁR¹, stelari, s. m. (Rar) Colindător cu steaua, copil care umblă cu steaua. – Stea + suf. -ar. Vezi definitia »

har (háruri), s. n. – Grație divină. – Mar. hare. Ngr. χάρις (Roesler 578; DAR), în parte prin intermediul sl. chari. Sec. XVI. – Der. harnic, adj. (înv., recunoscător; capabil; activ, harnic), cu suf. -nic, ca puternic de la putere (după Cihac, II, 136, urmat de DAR; Densusianu, GS, I, 350; Candrea; Scriban, din sl. charinŭ, cf. bg. haren „frumos”, neharen „leneș”; după ipoteza greșită a lui Diculescu 180, în legătură cu suedezul arnig „harnic”); neharnic, adj. (înv., nedemn; leneș); hărnici, vb. (a munci activ, a-și da silința); hărnicie, s. f. (capacitate, activitate, hărnicie). Cf. hărăzi, haram. Vezi definitia »