ugui, uguie (pers. a III-a sg.) v. i. (d. îndrăgostiți) a-și spune vorbe de dragoste unul altuia. Vezi definitia »

RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui. Vezi definitia »

ȘTUPUÍ, ștupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec. Vezi definitia »

pîrluí (-uiésc, -ít), vb. – (Trans.) A muia rufele înainte de spălat. – Var. pîrloi. Mag. parlani (Candrea). – Der. pîrlău, s. n. (ciubăr de rufe), din mag. párló (Gáldi, Dict., 148); pîrnaie, s. f. (butoi, oală mare; Arg., închisoare, pușcărie; varietate de struguri), în loc de pîrlaie, pl. cuvîntului anterior (după ipoteza improbabilă a lui Diculescu, Elementele, 450, în loc de *părănaie, din gr. πελινάλιον ‹ πελίνη „butoi”, și ultimul sens din gr. *περϰναλέα ‹ περϰνός „albastru-închis”; după Scriban, din sb. parni „de abur”. Vezi definitia »

proștitiruí, proștitiruiésc, vb. IV (înv.) a nesocoti, a desconsidera. Vezi definitia »