Definita cuvantului paic
paíc (paíci), s. m. – 1. Ușier, portar. – 2. Gardă de corp, garda personală a domnitorului, formată din boieri tineri. – Var. peic. Tc. (per.) peik (Șeineanu, II, 95; Loebel 72; Lokotsch 1688). Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu paic
SIMPATICOLÍTIC, -Ă adj., s.n. (Medicament) care paralizează sistemul nervos simpatic; simpatolitic. [< fr. sympathicolytique]. Vezi definitia »
ESÓPIC, -Ă, esopici, -ce, adj. Referitor la Esop, care aparține lui Esop; p. ext. neclar, mai puțin clar, ambiguu, sibilinic. – Din fr. ésopique. Vezi definitia »
SPELEOMÓRFIC, -Ă adj. care prezintă aspectul unei caverne. (< fr. spéléomorphique) Vezi definitia »
METATORÁCIC, -Ă adj. al metatoraxului. (< fr. métathoracique) Vezi definitia »
TOPONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la toponomastică. II. s. f. toponimie (2). (< fr. toponomastique, /II/ germ. Toponomastik) Vezi definitia »