Definita cuvantului pălămar
pălămár (pălămári), s. m. – Paracliser. – Var. palamar; pălimar. Ngr. παλαμονάριος, sl. paramonarĭ, prin intermediul rut. palamar (Cihac, II, 240). În Mold. – Der. pălămărie, s. f. (funcție de paracliser).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pălămar
PRINCIÁR, -Ă adj. 1. De prinț, al unui prinț. 2. (Fig.) Somptuos, bogat, măreț, îmbelșugat. [Pron. -ci-ar. / cf. fr. princier]. Vezi definitia »
TRICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de trei sute de ani. II. s. n. al treilea centenar. (< fr. tricentenaire) Vezi definitia »
MULTIFILÁR, -Ă adj. (despre circuite) cu mai multe fire. (< fr. multifilaire) Vezi definitia »
serdár, serdári, s.m. (înv.) 1. (în sec. XVI-XVII) comandant de oaste, mai ales de călărime. 2. (în sec. XVIII-XIX) boier de rang mijlociu. 3. general de cavalerie în armata otomană. 4. (reg.) călău. Vezi definitia »
TAXIDÁR, taxidari, s. m. (Înv.) Persoană care strângea dările. – Tc. tahsildar. Vezi definitia »