Definita cuvantului pălimar
pălimár (pălimáre), s. n. – 1. Balcon, foișor. – 2. Balustradă, parmalîc. – 3. Balustru. – Var. (înv.) polimar, (Munt.) palimac. Ngr. πολυμερής „multilateral”, din cauza orientării sale în diferite direcții. Forma primitivă, polimar, a fost asimilată cu pălămar „frînghie” și „paracliser”. Sec. XVIII.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pălimar
ploșnițár, ploșnițári, s.m. (reg.) plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite verzui sau purpurii; tremurătoare. Vezi definitia »
INTERBANCÁR, -Ă adj. între, dintre bănci1 (1). (< inter1- + bancar) Vezi definitia »
SUPRALIMINÁR, -Ă adj. superior pragului conștiinței. ♦ stimul ~ = excitație capabilă de a provoca o senzație. (< fr. supraliminaire) Vezi definitia »
șuștorár, șuștorári, s.m. (reg.) roata dințată a joagărului; osia acestei roți. Vezi definitia »
CUATERNÁR, -Ă, cuaternari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultima perioadă a neozoicului, care durează de la sfârșitul pliocenului până în zilele noastre. 2. Adj. Care se referă la perioada cuaternarului (1). – Din fr. quaternaire, it. quaternario, lat. quaternarius. Vezi definitia »