Definita cuvantului pandur
pandúr (pandúri), s. m. – (Înv.) Soldat de infanterie. Mag. pandúr (Cihac, 519), din sb., cr., slov. pandur „gardă” < sl. pądarĭ, cf. pîndar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pandur
GÁNGUR s. m. v. grangur. Vezi definitia »
HIPOCENTÁUR, hipocentauri, s. m. (Rar; în mitologia greacă) Centaur. [Pr.: -ta-ur] – Din fr. hippocentaure, lat. hippocentaurus. Vezi definitia »
SCÚTUR s. n. (Rar) Faptul de a (se) scutura; mișcare care provoacă o cădere. – Din scutura (derivat regresiv). Vezi definitia »
MÁRTUR, -Ă s. m. și f. v. martor. Vezi definitia »
abajur, abajururi s.n. fustă scurtă, minijupă Vezi definitia »