GREȘ, greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Vezi definitia »

OGORÁȘ, ogorașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui ogor. – Ogor + suf. -aș. Vezi definitia »

sandviș s.n. Felie de páine unsă , cu icre etc. sau acoperită cu șunca, bránză, salam. Vezi definitia »

poieníș, poieníșuri, s.m. (pop.) poiană. Vezi definitia »

POZNÁȘ, -Ă, poznași, -e, adj. 1. (Pop. și fam.; despre oameni; adesea substantivat) Care face pozne; care spune glume; (despre manifestări ale oamenilor) care provoacă hazul; glumeț, mucalit, șugubăț, hăzos, amuzant. ♦ (Adverbial) în mod interesant, amuzant, nostim. 2. (Rar) Curios, ciudat, straniu. ♦ Care produce neplăceri; buclucaș. – Poznă + suf. -aș. Vezi definitia »