Definita cuvantului pară
páră s. f. – Flacără, flamă. – Mr. piră. Sl. para „fum, abur” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 243), cf. bg., sb., cr., pol. para „abur”, cf. și opări. Schimbul semantic, destul de ciudat, nu a fost explicat; dar pare să fie sl., cf. pîrli. De asemeni, este posibilă o încrucișare cu păli „a arde”, cf. ceh. pala „flacără”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pară
ROTOGRAVÚRĂ s.f. Heliogravură obținută mecanic pe clișee curbe de cupru la rotativă. [< fr. rotogravure]. Vezi definitia »
CÚJBĂ, cujbe, s. f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într-un zid și de care se leagă sau se atârnă, cu un lanț, ceaunul deasupra focului. 2. (Reg.) Nuia bine răsucită și pârlită în foc, întrebuințată în loc de frânghie. – Din scr. gužba. Vezi definitia »
ȘEVALIÉRĂ s. f. inel cu sigiliu. (< fr. chevalière) Vezi definitia »
CIBERNÉTICĂ s.f. 1. Parte a politicii care se ocupă de mijloacele de guvernare, potrivit clasificării lui Ampère. 2. Știință care studiază principiile și legile comune ale funcționării sistemelor de legături, comandă și control în mașini și în organismele vii. [Gen. -cii, var. chibernetică s.f. / < fr. cybernétique, engl. cybernetics, cf. gr. kybernan – a conduce]. Vezi definitia »
ASIÉTĂ s. f. 1. poziție a planului de bază al unei (aero)nave față de planul orizontal. 2. (fin.) mod de așezare a impozitelor către stat. (< fr. assiette) Vezi definitia »