Definita cuvantului pară
páră s. f. – Flacără, flamă. – Mr. piră. Sl. para „fum, abur” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 243), cf. bg., sb., cr., pol. para „abur”, cf. și opări. Schimbul semantic, destul de ciudat, nu a fost explicat; dar pare să fie sl., cf. pîrli. De asemeni, este posibilă o încrucișare cu păli „a arde”, cf. ceh. pala „flacără”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pară
prestélcă, prestélci, s.f. (reg.) v. pestélcă. Vezi definitia »
BROÁJBĂ, broajbe, s. f. (Bot.; reg.) Nap. – Din scr. broskva „gulie”. Vezi definitia »
VERTICÁLĂ s.f. v. vertical [DEX ´98 și DN]. Vezi definitia »
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare; îngăduință. 2. Tragere de inimă (pentru a face ceva); râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Din bună + voință (după lat. benevolentia). Vezi definitia »
cărioáră (cărioáre), s. f. – Un fel de trăsurică. Fr. carriole, cu suf. asimilat la suf. -oară. Vezi definitia »