AEROGRAFÍE s. f. disciplină care studiază aerul și proprietățile lui. (< fr. aérographie) Vezi definitia »

SĂLBĂTICÍE, sălbăticii, s. f. 1. Stare în care se află animalele sălbatice; p. ext. însușire a ceea ce este sălbatic; cruzime, barbarie; brutalitate; faptă de om sălbatic, crud, brutal. ◊ Loc. adv. Cu sălbăticie = fioros, sălbatic. 2. Stare a naturii nelucrate, netransformate de mâna omului. 3. Loc pustiu, neumblat; pustietate. 4. Izolare de lume, singurătate. ♦ Timiditate, sfioșenie. 5. Prima perioadă din istoria societății primitive, care începe o dată cu constituirea aspectului actual al omului și cu apariția limbajului articulat. 6. Stare de înapoiere, lipsă de civilizație; primitivism. ♦ Loc unde nu a pătruns civilizația. [Var.: (pop.) sălbătăcíe s. f.] – Sălbatic + suf. -ie. Vezi definitia »

FOTOZINCOGRAFÍE s.f. Procedeu de reproducere a unei fotografii prin copiere pe o placă zincată. [Gen. -iei. / < fr. photozincographie]. Vezi definitia »

PAHIGLOSÍE s.f. Îngroșare anormală a limbii. [Gen. -iei. / cf. gr. pachys – gros, glossa – limbă]. Vezi definitia »

OREXIMANÍE s. f. Poftă de mâncare exagerată, foame patologică. – Din fr. oreximanie. Vezi definitia »