ADMONIȚIÚNE s. f. 1. cercetare făcută de judecător. 2. admonestare. (< fr. admonition, lat. admonitio) Vezi definitia »

ABȚÍNE, abțín, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s')abstenir (după ține). Vezi definitia »

MULTITÚDINE s.f. (Liv.) Mulțime; număr mare. [Cf. fr. multitude, lat. multitudo]. Vezi definitia »

ELIZIÚNE s. f. suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. (< fr. élision, lat. elisio) Vezi definitia »

CONCREȚIÚNE s.f. Concreționare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ți-u-. / < fr. concrétion]. Vezi definitia »