TUNISIÁN, -Ă, tunisiéni, -e, s.m. și f., adj. ~ 2. Adj. ~ ♦ Dialect arab vorbit în Tunisia. (cf. fr. tunisien) Vezi definitia »

TORTONIÁN s.n. (Geol.) Subetaj al celui de-al doilea etaj mediteranean al miocenului. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. tortonien]. Vezi definitia »

BELUCISTAN (BALUCHISTAN) 1. Reg. naturală în V Asiei (E Iranului și SV Pakistanului); c. 350 mii km²; c. 2,8 mil. loc. Relief muntos; în NE M-ții Suleiman, în SE Kirthar, iar în S Makran. În NV mlaștinile și deșertul Hamun-i-Mashkel. Pr. rîuri: Dasht și Hingol. Orașe pr.: Quetta (Pakistan) și Iranshahr (Iran). În văi și oaze, culturi de legume, bumbac, smochin. 2. Prov. federală în V Pakistanului; 347,2 mii km²; 4,61 mil. loc. (1983). Agricultură în văile fertile. Centru ad-tiv: Quetta. Creșterea ovinelor și caprinelor. Vezi definitia »

AERODINAMICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în aerodinamică. [< fr. aérodynamicien]. Vezi definitia »

acetofán s. n. Vezi definitia »