Definita cuvantului efectiv
EFECTÍV, -Ă, efectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Adesea adverbial) Real2, adevărat. 2. S. n. Numărul indivizilor care fac parte dintr-o colectivitate, mai ales dintr-o unitate sau formație militară. – Din fr. effectif, lat. effectivus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu efectiv
CALITATÍV, -Ă, calitativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care ține de calitate (1), de natura lucrurilor; privitor la calitate. ◊ Analiză calitativă = determinarea naturii chimice a unei substanțe; identificarea componenților unei substanțe. – Din fr. qualitatif, lat. qualitativus. Vezi definitia »
executiv prescurtat Vezi definitia »
RETROGRESÍV, -Ă adj. Care dă îndărăt; care are o mișcare de retrogresiune. [Cf. fr. rétrogressif]. Vezi definitia »
substantiv neutru – cuptorul de la soba; regionalism din Transilvania, etimologie necunoscuta. Vezi definitia »
NOMINATÍV, -Ă, nominativi, -e, s. n., adj. 1. S. n. Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifică este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului. 2. Adj. (Fin.; în sintagma) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele creditorului. – Din lat. nominativus, fr. nominatif. Vezi definitia »