Definita cuvantului pazvan
pazván (-ni), s. m. – Gardă, strajă. – Var. pazavan. Tc. pazvand (der. din per. bazou bend „brățară”, propusă de Bogrea, Dacor., III, 734, pare greșită). – Der. Pazvante (var. Pazvanoglu), s. m. (pașa din Vidin răsculat contra sultanului turc în 1797; simbol de învechit și perimat), din tc. Pazvant-Oglu „fiu de ostaș de gardă”; pazvangiu, s. m. (soldat din trupele lui Pazvant-Oglu; tîlhar, hoț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pazvan
ciocâldán, ciocâldáni, s.m. (reg.) fecior tânăr (de 17-18 ani); flăcăiandru, cătărigă. Vezi definitia »
IRAKIÁN, -Ă, irakieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Irakului sau este originară din Irak. 2. Adj. Care aparține Irakului sau populației lui, privitor la Irak sau la populația lui. ♦ (Substantivat, f.) Limba irakiană. [Pr.: -ki-an] – Din fr. irakien. Vezi definitia »
AALENIÁN, -Ă, aalenieni, -e, s.n., adj. 1. s.n. Jurasicul mediu caracterizat prin cinci zone cu amoniți și lamelibranhiatul Trigonia navis. 2. adj. Care aparține aalenianului (1), privitor la aalenian. [Pr.: a-a-le-ni-an] – Din fr. aalénien. Vezi definitia »
TITÁN2 s. n. metal alb-argintiu, foarte dur și casant, greu fuzibil, la elaborarea unor aliaje și oțeluri speciale. (< fr. titane) Vezi definitia »
IRAKIÁN, -Ă s. m. f. (locuitor) din Irak. ◊ (s. n.) dialect arab vorbit în Irak. (< fr. irakien) Vezi definitia »