CONJUGÁRE, conjugări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) conjuga și rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeași terminație la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. Fig. Îmbinare, împletire. 4. (Biol.) Forma cea mai simplă de fecundație, care constă în unirea temporară a doi indivizi (la infuzori) sau a două celule (la unele alge), urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. – V. conjuga. Vezi definitia »

VÂNĂTÁRE, vânătări, s. f. 1. (Înv.) Vânătaie. 2. Înălțime; depărtare mare. Vânătarea cerului. – Din vânăt¹. Vezi definitia »

CALCÁRE s.f. v. calchiere. Vezi definitia »

AUTODEZMINȚÍRE s.f. Acțiunea de a se autodezminți. [< autodezminți]. Vezi definitia »

smăcináre, smăcinări, s.f. (înv.) 1. fărâmițare; zdrobire. 2. tortură. 3. agitație, tulburare. 4. (fig.) zbucium sufletesc. Vezi definitia »