miéz (miézuri), s. n. – 1. Mijloc, centru, punct central. – 2. Inimă, buric, gălbenuș. – 3. Pulpă, măduvă. – 4. Esență; partea moale a pîinii. – Mr. ńedzu, megl. (m)ńez, istr. mež. Lat. mĕdius (Diez, I, 276; Pușcariu 1075; Candrea-Dens., 1105; REW 5462). – Der. miază, adj. (medie), din lat. mĕdia, păstrat numai în comp.; miază Păresi (înv., apoi Miezi-Păresimi), s. f. (jumătatea postului mare), din lat. media quadragesima; miazănoapte, s. f. (înv., miezul nopții; înv., larvă nocturnă; nord); substituită la primul sens de miezul nopții; miazăzi, s. f. (înv., amiază; sud), substituită la primul sens de amiază, v. aici; miezos, adj. (cu mult miez, cărnos); miezură, s. f. (lînă de proastă calitate, resturi de la darac; Bucov., tărîțe), sing. reconstitiut din pl. miezuri; miezuină, s. f. (Trans., hotar, hat, răzor), cu suf. -ină ca în viezuină, păscuină (relație cu mejdină, cf. Candrea, Cihac, II, 191, Tiktin, e dubioasă); primez (var. primiez), s. n. (despărțitură; scîndură sau băț care desparte doi cai într-un grajd), în Olt., Banat și Trans., poate direct din lat. per medium (Candrea-Dens., 1103; Tiktin); împremieza, vb. (a separa cu un perete despărțitor; a împărți în două). Vezi definitia »

PATAGONÉZ, -Ă, patagonezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază (amerindiană) a Patagoniei sau este originară de acolo; patagon (1). 2. Adj. Care aparține Patagoniei sau patagonezilor (1), privitor la Patagonia sau la patagonezi; originar din Patagonia; patagon (2). – Patagonia (n. pr.) + suf. -ez. Vezi definitia »

SUEDÉZ, -Ă, suedezi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Suediei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Suediei sau populației ei, privitor la Suedia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de suedezi. ♦ Gimnastică suedeză = sistem de exerciții fizice care constă din diferite mișcări ale corpului, pentru dezvoltarea musculaturii și a agilității. [Pr.: su-e-] – Suedia (n. pr.) + suf. -ez. Vezi definitia »

TRAPÉZ¹ I. s. n. 1. patrulater care are drept baze două laturi paralele și neegale. 2. aparat de gimnastică dintr-o bară legată la capete cu două frânghii fixate de plafon. II. adj., s. n. 1. (mușchi) inserat pe partea posterioară a gâtului și a umărului. 2. (osul) cel mai din afară al carpului. (< fr. trapèze) Vezi definitia »

PREBURGHÉZ, -Ă adj. anterior aparției burgheziei. (< pre- + burghez) Vezi definitia »