Definita cuvantului perdea
perdeá (perdéle), s. f. – 1. Obiect de dantelă, de pînză etc. care se atîrnă la ferestre și la uși. – 2. Cortină. – 3. Brizbriz, draperie, văl. – 4. Tulburare a vederii sau a înțelegerii. – 5. Albeață, cataractă. – 6. (Înv.) Ton muzical. – 7. Gard viu. – Mr. perdé, pirdé, megl. pérdi. Tc. (per.) perde (Loebel 75; Șeineanu, II, 290; Roesler 601; Lokotsch 1630; Ronzevalle 58), cf. ngr. μπερδές, alb., bg., sb. perde. – Der. perde(le)giu, s. m. (înv., portar de palat), din tc. perdeci; perdelui, vb. (a învălui, a acoperi); perdeluță, s. f. (perdea mică).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu perdea
decínde(a) adv. (înv.) dincolo; de partea cealaltă. Vezi definitia »
havaleá (havaléle), s. f. – 1. Act, țidulă a sultanului referitoare la primirea tributului. – 2. Tribut, contribuție, dare. Tc. havale „ordin de plată” (Șeineanu, II, 312; Lokotsch 974), cf. ngr. χαβαλές „funcție”. – Der. havalagiu, s. m. (slujbaș la finanțele turcești), sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
SORUREÁ, sorurele, s. f. Surioară. – Din surori (pl. lui soră) + suf. -ea. Vezi definitia »
HAVALEÁ, havalele, s. f. Îndatorire constând din prestarea de zile de clacă, podvezi etc., pe care o aveau țăranii pe vremea clăcii. ♦ Prestație în bani sau în natură făcută în contul haraciului. – Din tc. havale. Vezi definitia »
tripiteá, tripitéle, s.f. (pop.) ornament, ca un păianjen, brodat sau împletit. Vezi definitia »