Definita cuvantului peregrin
peregrín (peregríni), s. m. – Pelerin; drumeț. Lat. peregrinus (sec. XIX). E dubletul lui pelerin, s. m., din fr. pélerin. – Der. peregrina, vb. (a călători în locuri depărtate, a face hagialîc); peregrinaj, s. n. (călătorie); pelerinaj, s. n. (hagialîc); pelerină, s. f., din fr. pèlerine.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu peregrin
BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Călugăr (sau călugăriță) din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 3. S. f. Băutură spirtoasă, fină, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Din fr. bénédictin. Vezi definitia »
pacín, pacíni, s.m. (reg.; mai ales la pl.) papuc de casă făcut din cârpă sau din lână. Vezi definitia »
(din tc. bülbül)privighetoare Vezi definitia »
BREVILÍN, -Ă, brevilini, -e, s. m. și f. Tip constituțional, în antropologie, caracterizat prin trup și membre scurte și groase. – Din fr. bréviligne. Vezi definitia »
CAVALÍN, -Ă, cavalini, -e, adj. (Rar) De cal, al calului; cabalin. Rasă cavalină. – Din it. cavallino. Vezi definitia »