Definita cuvantului pernă
pérnă (pérne), s. f. – 1. Căpătîi, obiect pe care se pune capul la culcare. – 2. Obiect de tapiserie (de sofa, de automobil etc.). – Var. perină. Sl. perina, din pero „pană” (Cihac, II, 251; Conev 61), cf. perie și sb. perina, bg. pernica (› mr. perniță). – Der. perniță (var. perinuță), s. f. (pernă mică); perinoc, s. n. (piesă de lemn la podul osiei carului, piesă pe care se sprijină broasca de la roata morii); împerina, vb. (a pune perne).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pernă
îremă s.f. (înv.) inimă. Vezi definitia »
cap-coadă expr. de la început până la sfârșit. Vezi definitia »
prelúcă, prelúci, s.f. (reg.) 1. poiană mică de pădure. 2. loc cultivat înconjurat de o pădure sau de un teren sterp. 3. loc nesemănat, rămas în interiorul unui loc semănat. 4. (înv.; în forma: preloacă) teren despădurit, arat și pregătit ca ogor. 5. izlaz, imaș. 6. luncă, crâng, zăvoi. 7. vale îngustă, vâlcea înfundată. 8. spărtură, despicătură, gaură; scobitură, loc prin care se scurge apa. 9. (în forma: prilucă) crestătură făcută în piciorul de sus al prispei. 10. staul pentru oi. Vezi definitia »
HIPOTÁXĂ s.f. (Lingv.) Alegere a părților unui enunț cu elemente relaționale; subordonare. [< fr. hypotaxe, cf. gr. hypotaxis – dependență]. Vezi definitia »
înfrunțeálă s.f. (reg., înv.) lucrare începută, dar neterminată; înfrunțitură. Vezi definitia »