Definita cuvantului piedică
piédică (piédici), s. f. – 1. Frînghie sau lanț cu care se leagă picioarele dinainte ale cailor pentru a-i opri să fugă. – 2. Obstacol, stăvilar. – 3. Dificultate, nevoie. – 4. Oprire a cuiva cu piciorul. – 5. Panglică sau cordon cu care se leagă picioarele morților. – 6. Frînă. – 7. Siguranță la armele de foc. – 8. Cureaua cizmarului. – 9. Frîna de la războiul de țesut. – Var. piedică, piedecă. Mr. k’adică, megl. pędică. Lat. pĕdĭca (Pușcariu 1306; Candrea-Dens., 1176; REW 6347), cf. it. piedica (calabr. pédica, pedacchia), prov. petge, fr. piège, gal. pega, astur. pielga, alb. pengë, ngr. (πεδοῦϰλα). – Der. piedicuță, s. f. (talpa-ursului, Lycopodium clavatum). – Cf. împiedica.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu piedică
ANTIMETATÉZĂ s. f. antimetabolă. (< fr. antiméthathèse) Vezi definitia »
MICROSTATÍSTICĂ s. f. statistică de proporții reduse. (< micro1- + statistică) Vezi definitia »
CAPELÚȚĂ, capeluțe, s. f. Diminutiv al lui capelă1. – Capelă1 + suf. -uță. Vezi definitia »
TUNICÍNĂ s.f. (Biol.) Substanță de natură celulozică care alcătuiește tunica unor animale marine. [< fr. tunicine]. Vezi definitia »
a scăpa basma curată expr. a ieși cu bine dintr-o încurcătură / dintr-o situație dificilă. Vezi definitia »