Definita cuvantului piper
pipér (pipéri), s. m. – Plantă tropicală cu fructele folosite drept condiment (Piper nigrum). – Mr., megl. piper. Sl. piperĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Miklosich, Fremdw., 121; REW 6521; cf. Vasmer, Gr., 116), cf. sl. piprŭ, bg. piper, ngr. πιπέρι. – Der. piparcă (mr. pipercă), din mag. piperka (după Tiktin, Candrea și Gáldi, Dict., 151, din mag. páprika); pipăruș (var. piperuș), s. m. (Mold., ardei; piperul-lupului, Asarum europaeum; dans tradițional); pipera (var. pipăra), vb. (a pune piper); piperat, adj. (cu piper; picant, excitant; foarte scump, exorbitant); piperniță, s. f. (piperul-lupului; cimbru, Satureia hortensis; vas pentru piper măcinat), din pol. pipernicza (Cihac, II, 256), bg. pipernica (Conev 64) sau din piper cu suf. -niță. Din rom. provine ngr. πιπερᾶτος (asezonat cu piper).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu piper
núter, núteri, s.m. (reg.) cal cu un singur testicul; rânc, râncaci. Vezi definitia »
VER- v. vero-. Vezi definitia »
BOIÉR, boieri, s. m. 1. (În orânduirea feudală a unor țări) Reprezentant al clasei exploatatoare, făcând parte din rândul marilor proprietari de pământ (și care deținea o funcție înaltă în stat); (în regimul burghezo-moșieresc) persoană aparținând claselor dominante; (în special) moșier; p. ext. stăpân. ◊ (În orânduirea feudală) Boier de divan (sau cu barbă) = boier de rang înalt care făcea parte din divanul domnesc. Boier mare ( sau velit) = boier de rangul întâi. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Persoană cu atitudini și obiceiuri de aristocrat. ◊ Expr. A face pe boierul = a adopta o atitudine de dispreț față de lumea muncitoare; (în special) a se feri de muncă; a aștepta să fie servit. 2. (Înv.) Titlu de politețe (echivalând cu „domnule”). – Slav (v. sl. boljarinŭ, pl. boljare). Vezi definitia »
JURNALIÉR, -Ă, jurnalieri, -e, adj. (Franțuzism) Cotidian, zilnic. [Pr.: -li-er] – Din fr. journalier. Vezi definitia »
CHESONIÉR s.m. Muncitor care lucrează la cheson (3). [Pron. -ni-er. / < cheson + -ier]. Vezi definitia »