Definita cuvantului pîrci
pîrci (-i), s. m. – Țap. – Mr. pîrci, megl. părci. Sb. prč, cr. pèrč, cf. ceh. prk, bg. părč, alb. përč (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 245). – Der. pîrci, vb. refl. (a se împerechea țapul cu capra), din sb. prcati, cr. pèrcati se; pîrcit, s. n. (împerecherea caprelor); pîrcelivă, adj. f. (oaie cu bot mare); pîrciui, vb. (a tunde oile); pîrciuială (var. pîrciuitură), s. f. (Olt., tunsoare); pîrcioaică, s. f. (țuică inferioară), probabil din cauza mirosului său urît; pîrțag, s. n. (capriciu, toană; supărare), probabil după arțag, cf. ceh. prchnouti „a turba”, pol. pierzchanie „furie” (Cihac, II, 355), it. capriccio ‹ capra, sp. estar como una cabra „a fi ca o capră” (relația cu pîrț, indicată de Scriban, este întîmplătoare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pîrci
ohábnici s.m. pl. (înv.) țărani legați de ohabă. Vezi definitia »
holomocí, holomocésc, vb. IV (reg.) a încurca, a gomoloți, a gomolozi. Vezi definitia »
PORONCÍ vb. IV. v. porunci. Vezi definitia »
smârcí, smârcésc, vb. IV (reg.) 1. (despre apă) a musti; a plescăi. 2. (despre oameni) a plânge înăbușit (alintat și prefăcut) trăgând aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcăi. 3. (despre vite) a sorbi. 4. a râvni (să bea, să mănânce). Vezi definitia »
licuríci (licuríci), s. m. – 1. Insectă (Lampyris noctiluca). – 2. (Arg.) Lanternă, lampă de buzunar. – Mr. licuriciu. Probabil der. din licuri (în loc de licări), cf. Tiktin; Pascu, I, 111; Candrea. După Diculescu, Elementele, 489, dintr-un gr. *λυϰουρίϰιου, der. doric din gr. λυϰουρίς. Vezi definitia »