EXTÁZ, extaze, s. n. 1. Stare psihică de mare intensitate, caracterizată prin suspendarea aparentă a contactului cu lumea înconjurătoare, imobilitate, scăderea controlului asupra propriei persoane, euforie, halucinații etc., care apare sub influența unor ritualuri și practici religioase. ♦ (Med.) Stare nervoasă în care bolnavul, urmărit de idei fixe și de exaltare mintală, este lipsit de senzații și incapabil de mișcări voluntare. 2. Admirație profundă, nețărmurită; adorație, venerație. – Din fr. extase. Vezi definitia »

MIRÁZ² s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira¹. Vezi definitia »

OLIGOCLÁZ s.n. (Geol.) Varietate de feldspat plagioclaz, care conține, în cantități mici, anortit. [< fr. obligoclase, germ. Oligoklas]. Vezi definitia »

PERVÁZ, pervazuri, s. n. 1. Cadru de scânduri care acoperă rostul dintre perete și tocul unei uși, al unei ferestre etc.; p. ext. partea de jos a tocului unei ferestre. ♦ Deschizătură în care este situată o ușă sau o fereastră. 2. Șipcă sau scândură îngustă, fixată la marginea dinspre perete a unei pardoseli de lemn pentru a acoperi rostul dintre pardoseală și perete. ♦ Piesă de lemn așezată la partea superioară a unui lambriu, pentru a forma o cornișă mică. 3. (Astăzi rar) Ramă, cadru (din lemn) pentru un tablou, o oglindă, un instrument etc. [Var.: (reg.) priváz s. n.] – Din tc. pervaz. Vezi definitia »

olmáz (olmázuri), s. n. – Diamant. – Var. almas. Tc. (arab.) almas (Berneker 27), cf. bg., rus. almaz. Vezi definitia »