MANOMÉTRU s. n. instrument folosit în manometrie; presiometru. (< fr. manomètre) Vezi definitia »

măcăleándru (măcăléndri), s. m. – Albinărel (Acanthis cannabina). Origine îndoielnică. În general e considerat der. din rut. makoljandra (Tiktin; Candrea), pol. makolagwa; dar aceste cuvinte par provenite din rom. Scriban propune un χαμαί ϰάλανρδος „o specie de ciocîrlie”, care este puțin probabil (der. directă din ngr. ϰάλανδρος, Philippide, Principii, 151, nu explică fonetismul). Numai în Mold. Vezi definitia »

sácru (sácră), adj. – Sfînt. Lat. sacrum (sec. XIX). – Der. sacrificiu, s. n.; sacrifica, vb.; sacrificator, s. m.; sacrilegiu, s. n.; sacrileg, adj.; sacru, s. n. (osul sacru); sacrosant, adj.; consacra, vb., din fr. Vezi definitia »

AVOMÉTRU s. n. aparat care îndeplinește funcțiile voltampermetrului, putând funcționa și ca ohmetru. (< a/mper/ + v/olt/ + o/h/metru) Vezi definitia »

șorắpru s.n. (înv.) unealtă de fierărie. Vezi definitia »