Definita cuvantului plasmă
plásmă (plásme), s. f. – 1. Invenție, creație. – 2. Lichid intercelular. – Mr. plasmă. Gr. πλάσμα, sec. XVIII, înv. (Gáldi 230) și modern din fr. plasma. – Der. plăsmui, vb. (a inventa, a crea, a produce; înv., a falsifica); plăsmuitor, s. m. (creator; înv., falsificator); proplăsmui, vb. (a transforma, a reface), înv., creație verbală a lui Dosoftei; plastografie, s. f. (falsificare a scrisului), mr. plastografie, din ngr. πλαστογραφία; plastograf, s. m. (falsificator), din gr. πλαστογράφος; plastic, adj., din fr. plastique; plasticitate, s. f. (ușurință la modelare; faptul de a fi sugestiv); plastur (var. plasture, plastor(e), plastru), s. n. (cataplasmă), din ngr. ἔμπλαστρον, cf. blasture, dublet al lui pleașter, s. n. (cataplasmă), din germ. Pflaster. Sl. plastyryĭ provine din rom. (Vaillant, BL, XVI, 11).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plasmă
părúșcă s.f. (reg.) plantă din familia gramineelor cu spice lungi; țăpoșică, păișită. 2. loc de pășunat pe un munte. Vezi definitia »
COMÚNĂ s. f. 1. oraș medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică. 2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate. 3. ~ primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, cu nivelul scăzut al forțelor de producție, proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și egalitatea în repartiția produselor. ◊ C-a din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez. (<fr. commune) Vezi definitia »
HISTOGENÉZĂ s. f. 1. formarea și dezvoltarea diferitelor țesuturi ale embrionului. 2. parte a embriologiei care studiază dezvoltarea țesuturilor. 3. modificare a țesuturilor care are loc la insecte în urma metamorfozei. (< fr. histogenèse) Vezi definitia »
DIAGRÁMĂ s.f. 1. Reprezentare grafică care facilitează o demonstrație, care face să se înțeleagă un fenomen, care înfățișează corelația între două mărimi etc. ♦ (la pl.) Semne tipografice speciale cu care se culeg diferite probleme de șah. ♦ Schemă pentru fixarea locurilor în vagoane (la anumite trenuri). 2. Linie trasată de un aparat înregistrator. 3. (Bot.) Diagramă florală = proiecție orizontală a tuturor componentelor unei flori. [Pron. di-a-. / < fr. diagramme, cf. gr. diagramma – desen]. Vezi definitia »
năprăválă, năprăvále, s.f. (reg.) 1. boală de vite (cu frisoane). 2. vreme rea, cu vijelie. 3. om năprasnic. Vezi definitia »