Definita cuvantului pleașcă
pleáșcă (pléști), s. f. – 1. Pradă. – 2. Chilipir. – Mr. pleașcă, pleacică. Dublet al lui plașcă; pentru semantism ct. it. sacco „sac” și „jaf”. Mai puțin probabil din sb., cr. pljačka (Cihac, II, 262; Skok, REB, II, 31-42), tc. plaçka (Lokotsch 1665), ngr. πλαϰώνω „a oprima” (Vasmer, Gr., 119). – Der. pleșcan (var. pleșcar), s. m. (oportunist; persoană care umblă după chilipiruri); pleșcui, vb. (a jefui; a umbla după chilipiruri); pleșcuitor, adj. (înv., jefuitor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pleașcă
ZGUDUITÚRĂ, zguduitúri, s.f. 1. ~ 2. ~; zguduire sufletească. Vezi definitia »
plátmă, plátme, s.f. (reg.) 1. element de construcție, la acoperișul unei case, alcătuit din doi căpriori încheiați. 2. gheară de fier la mașina de secerat, care oprește coasa să se ridice. Vezi definitia »
CONTRAPÁPĂ s. m. papă ales împotriva altui papă. (< it. contrapapa) Vezi definitia »
BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne. Vezi definitia »
rîvnă (-ne), s. f. – 1. Pasiune, ardoare. – 2. Ambiție, pretenție. – 3. Zel, osîrdie. – Var. rîmnă, înv. rîhnă. Sl. rĭvĭnije, rĭvĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 315; Conev 100). – Der. rîvnaci, adj. (zelos, harnic); rîvni (var. rîmni, înv. revni, răhni), vb. (a dori, a năzui, a aspira); rîvnitor (var. rîmnitor), adj. (doritor, avid, zelos). Vezi definitia »