Definita cuvantului plen
plen (-nuri), s. n. – Totalitatea membrilor unei asociații, organizații; adunare constituantă. Lat. plenum (sec. XIX). – Der. plenar, adj., din lat. plenarius, sec. XIX. Cf. plin.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plen
armínden (armíndeni), s. m. – Sărbătoare de întîi mai. Există obiceiul de a pune atunci la poartă un brad, care se ia de acolo numai cînd se face prima oară pîine cu grîul din acel an; acest brad poartă același nume ca sărbătoarea. Sl. Jeremiinŭ dĭnĭ „ziua sfîntului Ieremia” (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII). Vezi definitia »
CECIDOGÉN, -Ă adj. care provoacă apariția de cecidii. (< fr. cécidogène) Vezi definitia »
REN s. m. mamifer rumegător din regiunile polare, asemănător cu cerbul, care se poate domestici. (< fr. renne) Vezi definitia »
COGNÓMEN s.n. Al treilea nume al unei persoane, care arată familia, potrivit vechiului drept roman. ♦ Poreclă, supranume. [< lat. cognomen]. Vezi definitia »
PATOMORFOGÉN, -Ă adj. (despre vegetale) care produce modificări morfologice datorită unui agent patogen. (< fr. pathomorphogène) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z