Definita cuvantului plic
plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu plic
METATÉTIC, -Ă adj. Referitor la metateză; rezultat din metateză. [Cf. fr. métathétique]. Vezi definitia »
ECLÍPTIC, -Ă adj. Referitor la ecliptică. ◊ Coordonate ecliptice = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească. [Cf. fr. écliptique, gr. ekleiptikos]. Vezi definitia »
ANAEROBIÓTIC, -Ă adj. anaerob; anoxibiotic. (< fr. anaérobitique) Vezi definitia »
SCULPTÓRIC, -Ă adj. referitor la sculptură. (< sculptor + -ic) Vezi definitia »
TRANSOCEÁNIC, -Ă, transoceanici, -ce, adj. s. n. 1. Adj. Care este situat dincolo de ocean, de peste ocean; care se face între mai multe oceane. 2. S. n. Navă (comercială) de mare tonaj folosită pentru transportul între porturi situate de o parte și de alta a unui ocean. – Din fr. transocéanique. Vezi definitia »