CRIVÁC, crivacuri, s. n. 1. Instalație rudimentară folosită în trecut pentru ridicat bolovanii de sare la suprafață. 2. Troliu rudimentar de lemn, acționat manual, folosit la spălarea puțurilor de mină de mică adâncime. 3. Piesă din scheletul unei ambarcații de care se fixează scândurile ce formează învelișul ambarcației. – Et. nec. Vezi definitia »

iac, iacuri s. n. (țig., fig.) chibrit, foc. Vezi definitia »

tumbác, tumbácuri, s.n. (înv.) 1. abanos, lemn negru. 2. alamă; tombac. Vezi definitia »

mâniác, mâniáci, s.m. (înv.) scamator, măscărici. Vezi definitia »

VINGALÁC s. b. instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken) Vezi definitia »