HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul al II-lea a. Cr. în Asia Mică. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite. Vezi definitia »

CALCÍT s. n. Carbonat de calciu natural, cristalizat, transparent, incolor sau divers colorat, care alcătuiește calcarul, marmura etc. – Din fr. calcite. Vezi definitia »

DACÍT s.n. Rocă efuzivă alcătuită din cuarț, feldspați etc. [< fr. dacite]. Vezi definitia »

sorocít, sorocítă, adj. 1. (înv. și reg.) chemat în judecată, citat. 2. (înv. și reg.) sortit, destinat. 3. (pop.) hotărât. Vezi definitia »

MAGNETÍT s. n. Minereu de fier de culoare neagră sau cenușie-închis care se găsește în roci eruptive și care are proprietatea de a atrage fierul. [Var.: magnetítă s. f.] – Din fr. magnétite. Vezi definitia »