IRANIÁN, -Ă s. m. f. (locuitor) din Iran. ♦ limbi ~ ene = grup de limbi indo-europene vorbite în Iran și în regiunile Mării Caspice. (< fr. iranien) Vezi definitia »

BIRMÁN, -Ă, birmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Birmaniei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Birmaniei sau birmanilor (1), referitor la Birmania sau la birmani. – Din n. pr. Birmania (derivat regresiv). Vezi definitia »

aván (aváni), adj. – 1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteț, viclean. – 4. (Adv.) Strașnic. Tc. havan „trădător, perfid”, din arab. hawwan (Șeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις „calomniator”, ἀβανία „calomnie, opresiune”, sb. avan „trădător”. Der. avanie, s. f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeași origine; avănit, adj. (sărac); avaniță, s. f. (Trans., intrus), din sb. avanica „om crud”, care provine din aceeași sursă turcă. Vezi definitia »

BOTOȘĂNEÁN, -Ă, botoșăneni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Botoșani. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Botoșani. – Botoșani (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

SIMIÁN, -Ă adj. Referitor la maimuțe; simiesc. // s.m.pl. Subordin de mamifere primate cuprinzând maimuțele superioare; (la sg.) animal din acest subordin. [Pron. -mi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. simien, cf. lat. simius – maimuță]. Vezi definitia »