Definita cuvantului pogon
pogón (pogoáne), s. n. – Măsură agrară, egală cu 5011,79 m2. – Megl. pogon. Sl. pogonŭ, de la pogoniti „a mîna boii”, însemna la început întinderea pe care o arau doi boi într-o zi, cf. sp. arada, yugada, yunta (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 124; Conev 70), cf. bg. pogon. – Der. pogonărit, s. n. (impozit pe vii, creat de Dabija în 1662, suprimat tot de el în 1664, reintrodus de Nicolae Mavrocordat (1714), și din nou desființat in 1744. În 1803 valora doi taleri de fiecare pogon; pogonar (var. pogonaș, pogonici), s. m. (Mold., ziler care lucra într-o vie); pogonesc, adj. (Mold., care formează o bucată întreagă de un pogon); pogoni, vb. (înv., a goni), din sl. pogoniti; pogonici, s. m. (Trans., persoană care mînă vitele), cf. Miklosich, Slaw. Elem., 36. Pogonici este și numele care se dă ariciului în unele cîntece de copii; după Diculescu, Elementele, 493, ar fi cuvînt diferit, din gr. πώγων „barbă”, părere nu foarte convingătoare.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu pogon
MORIÓN, (1) morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în sec. XVI. 2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau bruna, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [Pr.: -ri-on] – Din fr. morion. Vezi definitia »
XILÓN s.n. Fibră textilă obținută în (fosta) R. S. Cehoslovacă, din care se confecționează obiecte de îmbrăcăminte. [< fr. xilon – nume comercial]. Vezi definitia »
bulion, s. n. sg. sânge. Vezi definitia »
SKIATRÓN s.n. v. schiatron. Vezi definitia »
LONGERÓN s. n. v. lonjeron. Vezi definitia »