ceremoníe (ceremoníi), s. f. – Paradă, fast, etichetă. – Var. ceremónie, țeremonie, țerimonie, toate înv. – Mr. țirimone. Lat. caerimonia, it. cerimonia (sec. XVII), în parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul rus., propus de Sanzewitsch 211 și DAR, nu este posibil, avînd în vedere data); cf. ngr. τσερεμονία, alb. čeremonie, bg. ceremonija. – Der. ceremonial (var. țeremonial), s. n. (totalitatea regulilor sau formelor de etichetă întrebuințate la o ceremonie); ceremonios, (var. țeremonios), adj. (care se comportă cu politețe, solemn). Vezi definitia »

PALEOETNOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studierea popoarelor dispărute. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléoethnologie. Vezi definitia »

ANTROPOMETRÍE s. f. Disciplină științifică care se ocupă cu tehnica măsurării corpului omenesc și cu stabilirea relațiilor mărimilor obținute prin aceste măsurători. – Fr. anthropométrie. Vezi definitia »

REOCARDIOGRAFÍE s. f. urmărire a mișcărilor inimii și vaselor mari cu ajutorul diagrafiei. (< fr. rhéocardio-graphie) Vezi definitia »

GANADERÍE s. f. crescătorie de tauri pentru coride, în Spania. (< sp., fr. ganaderia) Vezi definitia »