BOOGIE-WOOGIE s.n. Stil pianistic în jaz, derivat din blues, care se caracterizează prin ritmul obsedant întreținut de mâna stângă (prin executarea unor figuri de bas repetate fără intrerupere), în timp ce mâna dreaptă dezvoltă o linie melodică de obicei simplă. ♦ Dans modern american, care se dansează după muzica de jaz; melodia acestui dans. [Pron. búghi-úghi. / < engl. boogie-woogie]. Vezi definitia »

STEREOTOPOMETRÍE s. f. tehnică a determinării coordonatelor în spațiu și a întocmirii de planuri topografice cu ajutorul stereorestitutoarelor. (< fr. stéréotopométrie) Vezi definitia »

FRAZEOLOGÍE s.f. 1. Fel, manieră de a construi frazele, proprie unei limbi sau unui scriitor. 2. Vorbărie goală, fără conținut; pălăvrăgeală. [Gen. -iei. / < fr. phraséologie, cf. gr. phrasis – frază, logos – vorbire]. Vezi definitia »

DECUSÁȚIE s. f. încrucișare a unor formații anatomice. (< fr. décussation, lat. decussatio) Vezi definitia »

TRAHEOMALACÍE s.f. (Med.) Degenerescență a cartilajelor traheale. [Gen. -iei. / < fr. trachéomalacie]. Vezi definitia »