CLĂBUCÍ, clăbucesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu clăbuci. ♦ Intranz. (Despre lichide) A face clăbuci. – Din clăbuc. Vezi definitia »

BARABÁNCI, barabanci, s. m. (Înv. și reg.) Toboșar. – Din rus. barabanscik. Vezi definitia »

a avea licurici expr. (er.) a se excita Vezi definitia »

TĂBÂRCÍ, tăbârcesc, vb. IV. (Reg.) 1. Tranz. A purta (sau a ridica) o greutate în brațe, în mâini sau în spinare; a târî după sine ceva greu. 2. Refl. A se cățăra cu greutate, a se opinti (spre a se urca). ♦ A umbla greu ( din cauza unei sarcini pe care o poartă), a se târî. – Din tăbârcă. Vezi definitia »

sfordánci, sfordánce, s.n. (reg.) unealtă de găurit; coarbă. Vezi definitia »