Definita cuvantului polihroniu
polihróniu (-ii), s. n. – Formulă înv. de felicitare. Ngr. πολυχρόνιον „mulți ani (de viață)”. Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu polihroniu
OSTENTATÓRIU adj. ostentativ. (< fr. ostentatoire) Vezi definitia »
ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu. Vezi definitia »
ANTRACOTÉRIU, antracoterii, s. m. Gen de mamifer din care s-a dezvoltat porcul mistreț. – Din lat. anthracoterium. Vezi definitia »
jépciu s.n. (reg.) pieptar sau cojoc vechi, ros, rupt. Vezi definitia »
firíu, firíuri, s.n. (reg.) unealtă de zidar; îndreptător. Vezi definitia »