DENTÍCUL s.n. 1. Dinte foarte mic. 2. Element de ornamentație în formă de dinte, folosit la decorarea cornișelor. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. denticule]. Vezi definitia »

vine trenul! expr. (intl.) vine razia! Vezi definitia »

Studiul semnificației și formei cuvintelor Vezi definitia »

scul (-luri), s. n. – Legătură de fire în formă de colac. Ngr. σϰουλί „furcă”, σϰουλίδι „scul” (Cihac, II, 697; Roesler 575; Gáldi 249). Vezi definitia »

MASCÚL s.m. Individ de sex bărbătesc. ♦ (Adesea depr.) Bărbat (viril). // adj. (Despre flori sau părți ale lor) Care conține elementele de fecundație; masculin. [Acc. și máscul. / < lat. masculus]. Vezi definitia »