Definita cuvantului potcoavă
potcoávă (potcoáve), s. f. – 1. Piesă de fier în formă de semicerc. – 2. (Arg.) Portmoneu. Sl. podŭkovŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 78; Conev 73), cf. bg., sb., ceh. podkova, mag. patkó, alb. potkua. – Der. potcovi, vb. (a bate, a fixa potcoave; a păcăli, a înșela); potcovar, s. m. (producător de potcoave; mareșal); potcovărie, s. f. (atelier, meserie de potcovar); potcoveală, s. f. (acțiunea de a potcovi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu potcoavă
a cânta de inimă albastră expr. a cânta melodii triste / melancolice. Vezi definitia »
OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr. homéose) Vezi definitia »
mătreáță (-éțe), s. f. – 1. Epidermă descuamată de pe pielea capului. – 2. Lintiță (Peplis portula). – 3. Plantă acvatică. – 4. Lichen (Usnea barbata). – Var. mătriță, s. f. (Trans., plantă, Zannichellia palustris). Megl. mătriță. Origine necunoscută. Nici una dintre der. propuse nu este convingătoare. A fost considerat drept der. al lui mătură cu suf. -eață și cu sensul de „ceea ce se scoate, se separă la curățat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atrăgătoare prin paralelismul cu mătrice, nu este clară semantic. Nu sînt posibile următoarele ipoteze (legat cu it. materasso ‹ arab. matrah, cf. sp. almadraque, după Tiktin; din lat. tarmes „car (entom.)”, cu ajutorul unei metateze a lui *trămeață după Giuglea, Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, după Diculescu, Elementele, 479). E cuvînt de uz comun (ALR, I, 11). Vezi definitia »
hahaléră (hahalére), s. f. – Pramatie, persoană fără scrupule. Origine necunoscută. Pare a fi în legătură cu ngr. χάχος „prost”, de unde hăhău, s. m. (prost, tont), în Mold. Vezi definitia »
AUTOHÁLTĂ, autohalte, s. f. Haltă pentru autobuze. [Pr.: a-u-] – Auto2 + haltă. Vezi definitia »