Definita cuvantului poticni
poticní (poticnésc, poticnít), vb. – A se împiedica, a se ciocni de ceva, a călca prost. Sl. potŭknąti „a împinge” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 269), cf. rus. potknutĭ „a se încurca”. – Der. poticneală, s. f. (împiedicare, pas greșit). Cf. zăticni, poticală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poticni
CĂLUGĂRENI 1. Com. în jud. Giurgiu, situată la confluența Neajlovului cu Cîlniștea; 6.832 loc. (1991). Aici, la 13/23 aug. 1595, armata Țării Românești, condusă de Mihai Viteazul, a repurtat o strălucită victorie asupra armatelor turcești comandate de Sinan-Pașa.În amintirea acestei victorii, la C. a fost ridicat un monument. 2. Com. în jud. Prahova; 1.672 loc. (1991). Vezi definitia »
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și într-alta; a (se) legăna, a (se) clătina. A ieșit în ogradă cu clopotul cel mare și a prins a-l bălăbăni (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. Cât s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas (CREANGĂ). Vezi definitia »
BRĂTENI v. Brăduleț. Vezi definitia »
CVADRIGÉMENI I. adj. pl. tuberculi ~ = cele patru proeminențe ale bulbului rahidian. II. s. m. pl. cvadrupleți. (< lat. quadrigeminus) Vezi definitia »
BUTUCENI (Basarabia), vechi complex monastic rupestru. Biserica Sf. Nicolae este construită în 1675 de pîrcălabul Bosie, în tradiția arhitecturii moldovenești. Vezi definitia »