TRIUMVÍR s.m. Titlu dat în vechea Romă fiecăruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atribuții administrative, politice etc. ♦ Nume dat participanților la cele două triumvirate care au condus Roma în anii 60 și 43 î.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir]. Vezi definitia »

vintír (-re), s. n. – Plasă de pescuit. Rus. venterĭ (Scriban). Vezi definitia »

LATÍR s. m. plantă erbacee leguminoasă cu tulpină lungă, târâtoare și foarte ramificată, având flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. (< lat. lathyrus, gr. lathyros) Vezi definitia »

TAPÍR s. m. mamifer erbivor din zona tropicală a Asiei și a Americii, cu nasul prelungit cu o trompă scurtă, având pielea groasă și netedă. (< fr. topir) Vezi definitia »

OTUZBÍR s. n. (Înv.) 1. Joc de cărți în care cel ce totalizează treizeci și unu de puncte câștigă partida. 2. (În expr.) Cu otuzbirul = cu forța, forțat; cu asprime. – Din tc. otuzbir. Vezi definitia »