ASCÉZĂ s. f. 1. aplicare în practică a virtuților prin exercițiu de voință, privațiuni etc.; viață austeră și retrasă. 2. ascetism (1). (< fr. ascèse) Vezi definitia »

SPÍLCĂ s. f. v. spelcă. Vezi definitia »

ARBORICULTÚRĂ s. f. Disciplină care studiază cultura arborilor și a arbuștilor. – Din fr. arboriculture. Vezi definitia »

TURNÉTĂ s.f. (Poligr.) Aparat folosit la depunerea uniformă și uscarea stratului fotosensibil pe plăcile metalice care servesc la executarea formelor de tipar înalt sau plan. [< fr. tournette]. Vezi definitia »

PIONEFRÍTĂ, pionefrite, s. f. (Med.) Infecție a rinichiului cu infiltrații purulente difuze. [Pr.: pi-o-] – Din fr. pyonéphrite. Vezi definitia »