ASTROSFÉRĂ s.f. 1. V. aster (2). 2. Masa centrală a unui aster (2), exclusiv radiațiile acestuia. [Cf. gr. astron – astru, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

ALEMÁNDĂ s.f. v. allemandă. Vezi definitia »

SIMÉZĂ s.f. 1. (Arhit.) Mulură la partea de sus a unei cornișe. 2. Panou într-o galerie de tablouri. [< fr. cimaise]. Vezi definitia »

BIOSFÉRĂ (‹ fr. {i}) s. f. Înveliș discontinuu al Pământului format din totalitatea organismelor vii, împreună cu toate elementele necesare vieții. Limitele sale cuprind marginea superioară a atmosferei, litosfera și întreaga hidrosferă. Masa totală a b. este de c. 10¹⁵ t. Este unicul suprasistem al Pămîntului în care se produce substanță organică, prin procese specifice de transformare a energiei solare, apei și materiei anorganice. Vezi definitia »

NUBÉCULĂ s. f. pată corneană. (< fr. nubécule, lat. nubecula) Vezi definitia »