Definita cuvantului pup
PUP2, pupuri, s. n. (Reg.) 1. (În expr.) A ședea (sau a sta, a se pune) pup = a sta ghemuit pe vine. 2. Gheb, cocoașă. 3. Pâine mică, mălai copt în cenușă; turtă, boț. – Magh. pup „gheb”.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu pup
PUP1, pupi, s. m. (Fam. și în limbajul copiilor) Sărut. – Din pupa (derivat regresiv). Vezi definitia »
jup (-pi), s. m. – Snop. – Var. jip. Mag. zsúp (Cihac, II, 519; DAR). În Trans. Vezi definitia »
PÍCK-UP s. n. Aparat care redă (și reglează) sunetele înregistrate pe un disc cu ajutorul dozei de redare; p. restr. doză de redare. [Pr.: píc-ap] – Din engl. pick-up. Vezi definitia »
PICK-UP, pick-upuri, s. n. Vehicul utilitar ușor, compus dintr-o cabină (cu unul sau două rânduri de scaune) pentru pasageri și o platformă descoperită, în spate, pentru transport marfă. – Din engl. pick-up. Vezi definitia »
calúp (calúpuri), s. n. – 1. Tipar, matrice, calapod, formă. – 2. Obiect adaptat, bucată. – Mr. călupe, megl. calop. Tc. kalup „tipar” (Șeineanu, II, 83; Meyer 169; Lokotsch 103); cf. ngr. ϰαλούπι, alb. kaljëp, bg. kalăp, sb. kalap. Este cuvînt cu intensă circulație europeană. În tc. provine din arab. qālib, de unde fr. acabit și calibre (Gamillscheg 6; Ronzevalle 128), și arab. provine din it. garbo (Corominas, II, 616) sau din gr. ϰαλόπους. În tc. are și sensul de „viclenie, șiretlic”, care s-a păstrat în expresia „a trage un calup” „a înșela”. Este dublet al lui calibru, s. n. (mărime; calitate personală), din fr. și al lui calapod. Vezi definitia »