jimbí pers. 3 sg. jimbéște, vb. IV (reg.) (despre dinți) a cădea. 2. a-și strâmba gura; a zâmbi; a omizi. Vezi definitia »

oscârbí, vb. IV (înv.) 1. a mâhni, a supăra, a scârbi. 2. a nimici, a distruge. Vezi definitia »

neghiobí vb. IV refl. (înv.) a deveni neghiob; a se prosti, a se tâmpi. Vezi definitia »

PROHIBÍ, prohibesc, vb. IV. Tranz. A opri, a interzice (producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri) printr-o lege sau printr-o măsură de ordin administrativ. – Din fr. prohiber, lat. probibere. Vezi definitia »

OSEBÍ, osebesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) diferenția, a (se) deosebi. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) despărți; a (se) separa; a (se) divide. 3. Tranz. (Înv.) A lăsa deoparte, a excepta. – Din sl. osebiti. Vezi definitia »