VĂRGĂLUÍ, vărgăluiesc, vb. IV. Tranz. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). – Din vargă. Vezi definitia »

a se băga ca musca-n curul calului / în curul vacii / în lapte expr. a fi inoportun. Vezi definitia »

pristuí, prístui și pristuiésc, vb. IV (reg.) 1. a conviețui. 2. (despre necazuri, supărări, dureri) a îndura, a răbda, a suporta. 3. (despre oameni) a tolera, a îngădui, a suporta (pe lângă sine). 4. (refl.) a se ascunde. Vezi definitia »

hrentuí (-uésc, hrentuít), vb. – (Mold.) A strica, a uza, a hodorogi. – Var. hrintui, hrențui. Origine incertă. Din mag. harántolni „a strica” (Cihac, II, 507), sau dintr-un etimon sl. comun ambelor limbi (Scriban). Ultima var. indică o contaminare cu sdrențui. – Der. hrentuitură, s. f. (stricare, uzare). Vezi definitia »

CHEFĂLUÍ, chefăluiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se ameți de băutură; a se îmbăta. – Chef + suf. -ălui. Vezi definitia »