Definita cuvantului povață
pováță (povéțe), s. f. – 1. (Înv.) Călăuzitor, persoană care conduce. – 2. (Înv.) Acțiunea de a îndruma. – 3. Sfat, îndemn, orientare. Sl., cf. pol. powodca „călăuză”, rus. povodec „călăuză”, bg. povodica, din sl. povesti, povedą „a conduce” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 284; Weigand, BA, III, 109). Pentru fonetism (povață), cf. Graur, BL, III, 47. Legătură cu sl. pavĭcĭ „drum” (Crețu 358) este improbabilă. – Der. povăț, s. n. (Mold., sfat); povățui, vb. (a sfătui; a conduce, a călăuzi); povățuitor, s. m. (înv., comandant; sfetnic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu povață
BELINOGRÁMĂ s.f. Imagine transmisă prin belinograf; telefotografie. [< fr. bélinogramme]. Vezi definitia »
PLASMOCHÍNĂ, plasmochine, s. f. Substanță medicamentoasă de sinteză, utilizată în tratamentul malariei. – Din fr. plasmochine. Vezi definitia »
ISOSEÍSTĂ s.f. v. izoseistă. Vezi definitia »
GHÍNȚURĂ, ghințure, s. f. (Bot.; pop.) Gențiană. – Cf. gențiană. Vezi definitia »
CIOCOLÁTĂ s.f. 1. Amestec solidificat de cacao și zahăr, uneori cu adaosuri de alte substanțe. 2. Băutură preparată din praf de ciocolată (1) dizolvat în lapte sau în apă. [Var. șocoladă, șocolată s.f. / < it. ciocolata, cf. fr. chocolat, germ. Schokolade, sp. chocolate < cuv. aztec]. Vezi definitia »