Definita cuvantului poznă
póznă (pózne), s. f. – 1. Boroboață, trăsnaie. – 2. Belea, bucluc. Origine incertă. Pare legat de sl. poznanije „cunoștință”, dar evoluția semantică nu este clară. Alte explicații nu sînt mai bune: din sl. posmechŭ „rîs” (Cihac, II, 289); din germ. Posen „glume” (Tiktin; Scriban). – Der. poznaș, adj. (hazliu, glumeț; ștrengar; rar, ciudat; primejdios, periculos). Rut. pozna provine din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu poznă
țâgấră2 s.f. (reg.) vârcolac. Vezi definitia »
búnă-credínță (onestitate) s. f., art. búna-credínță (dar: buna lui credință), g.-d. art. búnei-credínțe Vezi definitia »
GANGLIOPLÉGICĂ adj. f. v. ganglioplégic1. [DOOM 2] Vezi definitia »
MANGÚSTĂ s.f. Mamifer carnivor din Africa și India, care se hrănește cu șoareci și șerpi veninoși. [< fr. mangouste, cf. sp. mangosta < mangus – cuv. indian]. Vezi definitia »
TĂRẤȚĂ, tărâțe, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut. ◊ Expr. Scump la tărâțe și ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. (Reg.) A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva). (Reg.) A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele. 2. Rumeguș (de lemn). 3. (Reg.) Mătreață (a pielii). – Din bg. trici, scr. trice. Vezi definitia »