izvorâtúră s.f. (înv.) izvorare, țâșnire de apă. Vezi definitia »

TRANSVERSÁLĂ s.f. 1. Dreaptă care intersectează laturile sau prelungirile laturilor unui triunghi, poligon sau o curbă. 2. (Mine) Galerie orizontală în interiorul unei mine, care trece prin roci sterile de-a curmezișul direcției stratului. [< fr. transversale]. Vezi definitia »

ISOPÁGĂ s.f. v. izopagă. Vezi definitia »

SANDÁLĂ s.f. Încălțăminte de vară alcătuită dintr-o talpă legată de picior cu niște curele de piele sau de pânză. [Var. sanda s.f. / cf. fr. sandale, lat. sandalium]. Vezi definitia »

DISCÍTĂ s. f. inflamație a unui disc intervertebral. (< fr. discite) Vezi definitia »